primariatanacu-vaslui.ro

BISERICII PAROHIALE CU HRAMUL „SFINŢII VOEVOZI” DIN SATUL TANACU

Satul Tanacu este situat în partea de Est a judeţului Vaslui şi se întinde pe o lungime de 1,5 Km, în direcţia Nord - Sus, pe două coaste de deal, care se împreună în cale cu un pârâiaş, având drumuri în doate direcţiile, fiind o aşezare veche datând din anul 1600 – 1650.

            Satul are pe terioriul său: BISERICA „SFINŢII VOEVOZI”, două şcoli primare, cămin cultural, sediul Primăriei comunei Tanacu, magazinul universal, fostul sediu CAP şi dispensarul uman.

            Locuitorii satului sunt de naţionalitate şi cetăţenie română, de religie ortodoxă în totalitatea lor, având ca ocupaţie principală agricultura.

            Numele satului provine de la întemeietorul lui, un tânăr pe numele TANACU refugiat din ţinuturile CAHULULUI, de pe vremea năvătirii Tătarilor care a luat de soţie pe Miliana o fată din părţile Huşilor.

            Această familie în dorul lor după pământ s-au stabilit pe locurile actuale, atrăgând în timpul veţuirii lor pe rudele lor de pe amândouă părţile. Bătrânii de astăzi păstrează prin viu grai ştirea că familiile: Pester, Nourescu şi Popa existente şi azi sunt rude ale lui Tanacu, care iniţial aveau rol de administratori principali în toate chestiunile de interes comun, după porunca lui Tanacu, iar după Miliana familiile Stancu şi Dărescu, dar care nu aveau dreptul să se amestece în hotărârile luate de rudele lui Tanacu, ci trebuind să se supună în toate chestiunile luate de rudele lui Tanacu.

            Familia Tanacu şi Miliana cu rudele lor, au ocupat la început o porţiune de teren mică aproximativ 800 – 900 ha de teren care avea ca megieşi la început pe:

-          Est – moşia satului Beneşti, un sat cu aşezare mai veche decât Tanacu;

-          Vest - pădurea Mirenilor;

-          Sud – satul Cordeni;

-          Nord – Muntenii de Sus;

Primul lucru de interes obştesc ce la intreprins Tanacu şi Miliana cu rudele lor, a fost construirea unei biserici din bârnă de lemn care pe la anul 1800 – 1810 a ars prefăcându-se toată într-un morman de jar. Pe locul acela s-a construit actuala biserică tot din lemn. În memoria lui Tanacu şi Miliana, credincioşii din satul Tanacu, pun în fruntea pomelnicilor lor pe TANACU ŞI MILIANA – ca o obligaţie a acestora pentru urmaşii lor din Tanacu.

Istoricul satului şi legământul între TANACU şi urmaşii lui a fost scris de însuşi TANACU cu litere de AUR pe o pele de viţel care a fost răpită în decursul vremii de către nişte călugări de la Mănăstirea FLOREŞTII – TUTOVEI, cu ocazia umblării lor prin sate cu icoana făcătoare de minuni a MÂNTUITORULUI-DOMNULUI la vremea de plecare, toate astea se păstrează prin viu grai, în trecut nu se cultivau jocuri şi cântece culturale, orchestre sau fanfare instrumentale, probabil pentru marea lor ocupaţie cu agricultura, care nu le dădea timp să se mai ocupe şi cu chestiuni secundare. Pentru distracţii îşi tocmeau lăutari din alte părţi.

După cum s-a prezentat anterior, locuitorii satului Tanacu sunt români ortodoxi, având ca principală ocupaţie agricultura o parte din ei au fost angajaţi în intreprinderi de stat, fostele Cooperative agricole (CAP), şcoli, consiliu popular etc.

Numărul enoriaşilor în totalitatea lor se ridică la 1140 de suflete. Credincioşii a-i alor confesiuni sau organizaţii religioase nu sunt. În afară de agricultură unii dintre cetăţenii satului se ocupă cu lemnăritul, ferăria, tâmplăria, cojocăria, cizmăria şi altele, familiile se ocupă în special iarna cu ţesutul în războaie casnice, ţesând pânză de casă prosoape, pichiri de lână pentru cuverturi, leghicere alese de lână în diferite culori şi figuri foarte frumose şi trainice.

În sat nu se mai păstrează portul naţional decât cu ocazia unor obiceiuri, cum ar fi: la ANUL NOU şi cu ocazia diferitelor serbări.

În şirul obiceiului creştin ortodox este şi botezul, ca şi în alte regiuni are alături de prunc naşii care trebuie să fie tot ortodoxi şi oameni gospodari.

La fel şi nunta este un obicei tot atât de important, unde la noi se obişnuieşte ca un băiat mai isteţ spune iertăciunea în casa mirelui înainte de plecarea la cununie, tot atunci se aruncă în urma mirilor cu orez şi firmituri de pâine.

La întoarcerea de la biserică se obişnuieşte să se vină pe alt drum, iar în pragul casei la mire sunt aşteptaţi de mama mirelui care ăi prinde cu un prosop de gât şi îi duce în casă, însemnând ca semn de conveţuire paşnică, după care este pregătită masa de cununie unde toate rudele mai de aproape stau la masă şi după aceia urmează dansul în cântecul lăutarilor până seara la mezul nopţii, când se pune aşazisa masă mare la care participă toţi invitaţii, daruind pentru noii căsătoriţi bani şi daruri. Aceastî masă mare durează până a doua zi la orele 8,00 – 9,00 când ia sfârşit.

Cel mai vech aşezământ de cultură a fost biserica SFINŢII VOIEVOZI.

Precum se spune iniţial a fost construită din lemn, de întemeietorii satului tanacu şi Miliana. Biserica a ars pe la anul 1800 – 1810, iar la data de 26 august 1926 a fost sfinţită altă biserică tot din lemn construită prin contribuţia enoriaşilor din Tanacu.

Despre această biserică nu avem nici un document scris, decât anul construcţii şi este pus deasupra uşilor de la intrarea principală din partea de Sud.

Prin viu grai se mai spune că bârnile din care este construită biserica au fost cioplite la CHIŢOC – VASLUI din pădurea Chiţăc iar meşterii fiind tot din acel loc.

Lemnăria astfel pregătită a fost transportată şi montată la Tanacu pe locul celui vechi. Biserica este destul de încăpătoare în formă de cruce în interior şi exterior căptuşită cu scândură şi vopsită cu ulei, acoperişul fiind din tablă. Biserica se deosebeşte prin construcţie faţă de o casă şi prin cele patru cruci de pe acoperiş.

Clopotniţa este aşezată în curtea bisericii în partea de sud construită pe patru furci groase din stejar în anul 1909 înaltă de 6 metri cu baza de 4 x 4 metri şi adusă sus la 3,30 x 3,30 metri, acoperită şi aceasta cu tablă. A fost şi aceasta reparată înlocuindu-i-se tot materialul lemnos vechi cu altul nou pe bază de deviz întocmit de arhitect Iulian baracataru din vaslui. Meseriaşii care au executat această lucrare au fost în număr de 5(cinci) de la atelierul de tâmplărie din cadrul CAP Tanacu. Meseriaşii care au participat la această renovare au fost Bodescu N. Ion, Sîrbu Mihai, Ion Manoilă, Bozianu Ion, Lupu V. Vasile.

Revenind la biseriac Sfinţii Voievozi mai amintim că meşterii care au construito nu se cunosc doar numai cei care au fost din Chiţoc Vaslui.

Biserica a fost construită din fondurile enoriaşilor care alcătuiesc parohia, în 1928 s-a executat o reparaţie radicală astfel s-a tencuit cu ciment temelia din piatră, s-au căptuşit pereţii din lemn cu scândură nouă la exterior, înlocuindu-se cea veche şi s-a acoperit cu tablă galvanizată, nu au fost administrate forme de modificare noi la construcţie. Biserica are o lungime de 14 metri x 6 metri lăţime. Stilul în care se poate încadra construcţia este cel moldovenesc, fără brâul în relief şi alte sclupturi în lemn pe mijlocul construcţiei, caracteristică satului.

Biserica anterioară a fost căptuşită cu scândură în interior, uleită şi fără picturi. In prezent interiorul bisericii este tencuit şi are reprezentate picturi murale.

Catapeteasma este din lemn pe care sunt aplicate la locul cuvenit sfintele icoane care o alcătuiesc.

Numai uşile împărăteşti sunt traforate şi cu combinaţii de scluptură în relief. Nu -se cunoaşte nici anul şi nici meşterii care au făcuto. Toate obiectele de cult din biserică sunt aduse de credincioşi în decursul vremii şi este modest înzestrată cu obiecte de cult.

Din obiectele de valoare istorică ale bisericii se enumără:

-          1 (unu) Sfântul Epitaf fosrte frumos cusut în fir de aur pe catifea maro, cu frumoase floraţii pe margine şi frumoase litere chirilice pe care este scris TROPARUL;

-          Iosif cel Bun chip în limba slavonă;

-          O icoană „Sfântul Munte Atos” şi câteva icoane vechi toate consemnate în inventarul bisericii.

Despre aceste obiecte de valoare istorică nu se cunoaşte nici meşterul şi nici provenienţa lor se crede că ar fi aduse din Rusia, prin veacul al XIX.

Preoţii care au slujit în acest sfânt lăcaş sunt următorii:

-    Preotul Sava

-          Preotuil Ilie Leuştean;

-          Preotul Ştefan Bulbuc;

-          Preotul Nicolae Trofin;

-          Preotul Gheorghe Damian (perioada 1993 - 1 noiembrie 2013, data cand s-a transferat ca slujitor la Biserica Izvorul Tamaduirii din cadrul Spitalului Judetean Vaslui.

Prin voia bunului Dumnezeu, începând cu 1 martie 2014, pr. Paroh CĂPITANU CONSTANTIN a primit binecuvântarea Presfinţitului Corneliu episcopul Hoşilor spre slujire în Sfânta Biserica cu hramul „SFINTII VOIEVOZI” prin sănătatea duhovnicească şi mântuirea sufletelor din Parohia Tanacu.

Bunul Dumnezeu să-l ocrotească şi păzească spre mântuirea sufletelor noastre, AMIN:

În istoria satului mai amintim eroii care au căzut la datorie în cele două războaie mondiale: Enache I. Nicu, Popovici A. Dumitru, Ichim M. Ioan, Buhăescu V. Vasile, Buhăescu Gh. Iorgu, Vinţu Ioan, Hurdubaia V. Iorgu, Cucu Ioan şi alţii.

            Satul Tanacu face parte din comuna Tanacu şi reprezintă aria de polaritate a oraşulşui Vaslui, de care este legat prin intermediul DJ 244 şi DN 24.

            DJ 244 K porneşte din DN 24 şi este asfaltat până în localitatea (satul) Tanacu şi traversează satul Munteni de Sus, distanţa dintre satul Tanacu şi până în oraşul Vaslui este de 24 Km calculată din autogara Vaslui şi până în staţia Tanacu.

United Kingdom Bookmaker CBETTING claim Coral Bonus from link.